Liturghie arhierească și Te-Deum, la 162 de ani de la Unirea Principatelor Române, în Cetatea Aradului

O nouă Duminică, o nouă zi pe calea mântuirii și o reîntoarcere, poate deloc întâmplătoare, într-un loc din care la începutul tulburătoarelor vești despre pandemia de coronavirus mulți dintre noi ne-am luat cele necesare, ”merinde” cum ne place a spune, pentru ceea ce avea să urmeze. Și a urmat poate mai mult decât mulți, în acea zi, ne-am imaginat.

”Bisericuța de pe Eminescu”, așa cum este cunoscută arădenilor, căci despre ea este vorba. Lăcaș în care astăzi Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească  și slujba de Te Deum, la 162 de ani de la Unirea Principatelor Române, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru realizarea acestui act fundamental din istoria noastră naţională, la care Biserica Ortodoxă Română a contribuit în mod semnificativ.

Spuneam că poate deloc întâmplătoare reîntoarcerea de astăzi la bisericuța de pe Eminescu.  Asta pentru că făcând un arc peste timpul marcat de pandemia de coronavirus, și atunci și astăzi Evanghelia ne vorbește despre vindecare. Atunci despre Vindecarea slăbănogului din Capernaum, astăzi despre Vindecarea orbului din Ierihon. Atunci, în Duminica a doua din Postul Paștelui, am auzit cu toții ”Îndrăznește, fiule! Iertate îți sunt păcatele tale”, iar astăzi, în Duminica a 31-a după Rusalii, ”Vezi! Credința ta te-a mântuit”. Atunci, purtați prin cuvântul de învățărtură rostit de Ierahul arădean ”De la boală la sănătate – de la întuneric la lumină”, astăzi, îndemnați ”Să vedem prin credință dincolo de aparențe”.

Atunci și astăzi, înaintea lui Dumnezeu, îndrăznind să credem și cerând vindecarea trupească și sufletească din aceeași bisericuță.

Cuvântul Ierarhului 

”Evanghelia Duminicii a 31-a după Rusalii (Luca 18,35-43) relatează vindecarea unui orb de către Mântuitorul Iisus Hristos, în apropiere de cetatea Ierihonului, punând în evidență iubirea milostivă față de oameni a Domnului Hristos și credința puternică a orbului care I-a cerut să-l vindece.

Pericopa evanghelică este scurtă, simplă, dar folositoare și pilduitoare pentru noi. Când a auzit orbul că vine Hristos, despre Care aflase că săvârșise multe minuni, a început să strige din toată ființa: „Iisuse Fiul lui David, fie-Ți milă de mine”. Ceilalți însă îl certau să tacă, pentru că făcea tulburare. Dar el striga și mai tare, neluând în seamă pe cei care doreau să-l oprească. Domnul, însă, l-a auzit pe orb și „a poruncit să-l aducă la El”. Și l-a întrebat: „Ce voiești să-ți fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!”„Vezi! Credința ta te-a mântuit.” 

Observăm cu toții că orbul, care nu vedea nimic, L-a văzut, totuși, și L-a cunoscut pe Dumnezeu. Pe El, pe Care cei care aveau ochi să-L vadă nu L-au văzut. Orbul a văzut la Domnul Hristos ceea ce conaționalii lui n-au putut să vadă. A cunoscut că avea de-a face cu Dumnezeu, de aceea striga: „Iisuse Fiul lui David…”. Pentru că auzise că Mesia avea să se nască din neamul aceluia. Orbul „Îl vede” pe Dumnezeu, iar ceilalți, din preajma lui, ce fac? Caută să-l aducă la tăcere, voiau să-i închidă gura, doreau să pună capăt entuziasmului și credinței lui puternice pe care, de altfel, Domnul Hristos avea să o aprecieze: „Credința ta te-a mântuit”. 

În lumea orbului, Iisus era Dumnezeu adevărat și de aceea nu se lasă intimidat de convingerile celor din jurul său, care căutau să-l aducă și pe el în „lumea” lor, orbindu-l și mai rău.

Evanghelia este actuală și în zilele noastre, într-o lume, care, vrea sau nu, caută parcă să ne „închidă” și nouă, de multe ori, și ochii și gura; să ne închidă urechile de la ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, secularizându-ne. Mântuitorul Iisus Hristos vorbește în mod simbolic că ochiul este cuvântul Evangheliei, care luminează pe tot omul. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină. 

Dumnezeu a dat omului la zidire o conștiință, aceasta fiind o proprietate spirituală pe care numai omul o are printre toate ființele vii. Această conștiință e o putere vie, e o călăuză, pentru ca omul să fie povățuit, îndrumat pe calea cea luminoasă și adevărată către Dumnezeu.

Însă suntem provocați tot mai mult să trăim potrivit vremurilor noastre trecătoare, nu punând atât de mult preț pe învățătura Evangheliei, a Bisericii și ascultarea de Dumnezeu, ci trăindu-ne viața așa, la întâmplare, cum vor unele persoane, grupări sociale și minorități diverse. Ni se recomandă să ne distanțăm de Biserică și Dumnezeu, ca și când ne-ar contamina cu viruși! Această experiență a trăit-o și orbul din Evanghelia de astăzi. Să nu uităm că orbul a primit darul vederii prin credință de la Fiul lui Dumnezeu. Lumea nu poate să ne dea ceea ce Dumnezeu ne dăruiește: viață, lumină, adevăr, bucurie și dragoste nemărginită.

Să cerem cu credință puternică lui Dumnezeu ca să vedem, să înțelegem și să cunoaștem. Să nu ne lăsăm tentați, intimidați și convinși de cei care ne învață greșit, de cei care propovăduiesc credințe și închinări străine de Dumnezeul Cel adevărat, de cei care spun minciuni și înșeală lumea în diferite chipuri.

Domnul nostru Iisus Hristos este „Calea, Adevărul și Viața”. „Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică; și Eu îl voi învia în Ziua cea de Apoi”.  

Să-L vedem pe Dumnezeu și să-L primim în viața noastră, pentru că El este Izvorul vieții noastre.

Fiindcă astăzi sărbătorim Ziua Unirii Principatelor Române (24 ianuarie 1859 – 24 ianuarie 2021), să ne rugăm lui Dumnezeu pentru cei care au înfăptuit Unirea, iar noi cei de astăzi să contribuim prin credință și fapte bune la păstrarea și afirmarea unității neamului românesc din țară și din afara granițelor României. Dumnezeu să binecuvânteze poporul român cu viață, sănătate și darurile Sale cele bogate.” a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul în cuvântul de învățătură.

24 ianuarie 2021, Duminica a 31-a după Rusalii, 162 de ani de la acea zi fără de care nimic din istoria noastră ulterioară nu ar fi fost posibil, Unirea Principatelor Române, și strigătul orbului din Ierihon prin a cărui voce fiecare ne rugăm zicând „Iisuse Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!”. Ne rugăm tocmai pentru ca, vindecați de orbire aflându-ne fiecare în parte, să contribuim toți, împreună, prin credință și fapte bune la păstrarea și afirmarea unității neamului românesc, după îndemnul Preasfinției Sale.

La mulți ani, România! La mulți ani, români! 

www.glasulcetatii.ro