Iordanul şi revelarea Sfintei Treimi
Articol scris de părintele Ioan Tulcan şi publicat în săptămânalul „Calea mântuirii”
Toate marile evenimente sfinte din iconomia mântuirii neamului omenesc, realizată prin Întruparea, Patimile şi Moartea lui Iisus Hristos, au avut darul de a-L face prezent şi accesibil credinţei şi iubirii oamenilor, pe Cel Care este existenţa cea desăvârşită, atotiubitoare şi veşnică a Dumnezeului Celui viu. Apropierea lui Dumnezeu de oameni înseamnă o mare bucurie, o pace, o lumină şi o bogăţie spirituală pentru aceştia.
Întotdeauna când Dumnezeu a dorit să împărtăşească daruri oamenilor, El S-a apropiat de ei, prin aleşii sau trimişii Lui, pentru a le comunica acestora tot ceea ce Dumnezeu voia de la ei. Dar, când El a hotărât să realizeze mântuirea oamenilor, atunci nu S-a mai folosit de intermediari, ci L-a trimis în lume pe Fiul Său Cel veşnic, pentru ca în El şi prin El, omenirea să ajungă la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, ca şi comuniune de iubire veşnică de Persoane veşnice, iar, prin aceasta oamenii să se poată împărtăşi de această iubire izbăvitoare a Treimii, prin Iisus Hristos, venit în lume şi lucrând în propria Sa Persoană mântuirea oamenilor.
Un moment important al acestei lucrări a mântuirii oamenilor îl constituie momentul sau evenimentul Botezului Domnului în Iordan, când Iisus Hristos este recunoscut de Sf. Ioan Botezătorul ca „Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridică păcatul lumii”(cf. Ioan 1, 29). Fiind astfel recunoscut ca Cel trimis de Tatăl, spre a Se jertfi pentru mântuirea oamenilor, Iisus Hristos cere de la Sf. Ioan Botezătorul, să fie botezat de El în râul Iordan. După o ezitare, la început, Înaintemergătorul Domnului Îl botează. „Iar, botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu, s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit”(Matei 3, 16-17; Marcu 1, 10-11; Luca 3, 21-22).
Din aceste relatări biblice rezultă, că la Iordan s-a întâmplat nu numai botezul lui Iisus în Iordan, ci a avut loc şi un act de autorevelare a lui Dumnezeu, ca Treime Sfântă de Persoane dumnezeieşti: Fiul întrupat al Tatălui Se afla în apa Iordanului, Duhul Sfânt, a doua Persoană a Treimii, în chip de porumbel stătea deasupra lui Iisus, iar din cer a răsunat ca un tunet luminos, glasul Tatălui ceresc, ca recunoaştere a Fiului Săi întrupat ca om, adică o înfiere, în Fiul veşnic al Tatălui, a întregii umanităţi, prezentă în mod recapitulativ, în Fiul lui Dumnezeu întrupat, fiind o mărturisire publică a Tatălui, pentru recunoaşterea de către oameni a Fiului Său întrupat. Deci, la râul Iordan a avut loc o teofanie, adică o arătare sau o descoperire sau revelare a lui Dumnezeu, ca Sfântă Treime dumnezeiască, Care prin automanifestarea Ei, a vrut să dea un semnal pentru toţi oamenii, că Dumnezeu a dorit să Se apropie în mod culminant de oameni, prin Iisus Hristos şi să reverse peste toţi iubirea Sa.
Ca atare, Iordanul este emblematic nu numai pentru botezul Domnului, ci şi pentru că acest râu a fost martorului arătării Treimii Sfinte şi mântuitoare pentru ca oamenii să vadă, să creadă şi să mărturisească, că Dumnezeu Se apropie de oameni, îi caută şi îi iubeşte, întrucât au fost înfiaţi prin Fiul Cel veşnic al Tatălui, ca fii ai Săi iubiţi. Acest act de revelare a Treimii la Iordan îl exprimă şi troparul Bobotezei: „În Iordan, botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat. Că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea Cuvântului...” În acest tropar sunt menţionate toate Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, ca Persoane aflate într-un act de revelaţie divină, şi prin aceasta, mântuind lumea. Un alt imn de praznic mărturiseşte: „Arătându-Te Tu, în Iordan, Mântuitorule... Fiu iubit ai fost mărturisit de Tatăl. Pentru aceasta şi împreună fără de început cu Tatăl Te-ai arătat; iar Duhul Sfânt peste Tine S-a pogorât; întru Care şi luminându-ne noi, strigăm: mărire lui Dumnezeu Celui în Treime”(Sedealna glasul al 3-lea).
Sărbătoarea Bobotezei este şi numită praznicul arătării Domnului, Care a venit la Iordan şi a mijlocit, prin botezul Său, descoperirea Treimii. Acest adevăr are o importanţă excepţională nu numai pentru teologie, ci şi pentru întreaga viaţă creştină, care este ancorată strâns în acest adevăr fundamental al Creştinismului – Sfânta Treime. Viziunea aceasta asupra credinţei creştine, de a fi permanent mărturisitoare a Treimii reprezintă darul lui Dumnezeu pentru oameni şi un izvor de negrăită bucurie şi înălţare sufletească. Credinţa în Sfânta Treime şi celebrarea arătării Acesteia la râul Iordan înseamnă pentru toţi oamenii o şansă a vieţii lor. Căci, comuniunea şi iubirea Sfintei Treimi este antidotul împotriva egoismului autosuficient şi păcătos al lumii secularizate de astăzi, precum şi al înstrăinărilor de tot felul, care provoacă omului suferinţă, izolare, neputinţă şi o anumită pierdere a sensului vieţii. Praznicul Bobotezei şi arătarea Treimii este un prilej binecuvântat de regăsire şi retrăire a comuniunii sfinte între oameni, pe plan familial, comunitar şi social.
