Preoți Parohi

Florea Codreanu

Unul dintre protopopii Aradului care s-au remarcat, nu numai în domeniul pastorației și administrației ecleziale ci și în cel cultural.

S-a născut la 4/16 decembrie 1897 în localitatea Șiclău județul Arad. Școala primară a urmat-o în satul natal, iar cursurile clericale la Institutul Teologic din Arad, absolvindu-l în anul 1922. A fost hirotonit întru preot la 25 aprilie 1923 de către episcopul Ioan Ignatie Papp al Aradului (1903-1925).

În 1925 a fost numit în parohia Arad-Centru unde, ani la rând a fost conducătorul oficiului parohial. A funcționat și ca secretar al protopopiatului Arad, iar la 12 noiembrie 1938, după moartea protopopului Traian Vațianu, Adunarea protopopească l-a ales în postul de protopop.

În aceste funcții s-a remarcat ca un bun administrator și un eminent predicator, conferențiar și catehet, cu spirit misionar și om de condei, publicist și autor al mai multor broșuri de propagandă religioasă, morală și națională.

Ca protopop a funcționat până în 1948, iar la 3 mai 1961, în vârstă de numai 64 de ani, în urma unei grele suferințe, a trecut la cele veșnice. A rămas în conștiința celor care l-au cunocut ca un preot model, fiind un bun exemplu nu numai pentru credincioși, ci și pentru preoții din vremea sa, bucurându-se de o mare prețuire între intelectualii arădeni.

Distins preot profesor al Academiei Teologice din Arad, dr. Simion Șiclovan a devenit unul dintre cei mai iubiți slujitori ai Sfântului Altar atât la biserica din Aradul Nou (1952-1959), cât și la biserica episcopală (Catedrala Veche) Nașterea Sfântului Ioan Gură de Aur din Arad-Centru (1959-1974).

S-a născut la 28 decembrie 1898 în parohia Șeitin protopopiatul Arad. A urmat cursurile primare în satul natal, apoi pe cele secundare la Beiuș. În 1918 se înscrie la Institutul Teologic din Arad, pe care l-a absolvit în 1921. Și-a desăvârșit cursurile la Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde, în 1924 obține titlul de doctor în Teologie.

După reîntoarcerea la Arad a fost profesor de Religie la Școala Normală (1924-1925), pedagog, apoi profesor de Teologie practică la Academia Teologică din Arad până în 1948. În 7 februarie 1927 este hirotonit preot. A fost locțiitor de rector și apoi rector din 1946 până în 1947. În 1948 s-a transferat la Institutul Teologic Universitar din Sibiu, până în 1952.

Revenit la Arad a fost preot paroh al parohiei Aradul Nou (1952-1959), iar în august 1959 a fost transferat la parohia Arad-Centru unde a funcționat până s-a pensionat în 1974. La 18 februarie 1988 a trecut la cele veșnice la venerabila vârstă de 89 de ani.

Ilarion Felea

Preot și profesor de teologie, rector al Academiei Teologice din Arad până în 1948.

Prin viața, activitatea și destinul său de martir al Bisericii și Neamului românesc, părintele Ilarion a devenit o personalitate distinsă de care istoria bisericească și națională trebuie să țină seama de acum încolo.

S-a născut la 21 martie 1903, "în vinerea Floriilor", în localitatea Valea Bradului din județul Hunedoara, fiind fiul preotului Ioan și al preotesei Marta, având încă opt frați.

Școala primară a făcut-o în comuna natală între anii 1910-1914. Apoi a continuat Gimnaziul ortodox român din Brad pe care l-a absolvit în 1918. A urmat apoi cursurile Liceului "Andrei Șaguna" din Brașov, apoi Liceul "Avram Iancu" la Brad absolvind și susținând bacalaureatul la Liceul "Moise Nicoară" din Arad. A absolvit în 1926 cursurile Academiei Teologice "Andreiene" din Sibiu.

În 1927 a funcționat ca profesor suplinitor la Liceul "Avram Iancu" Brad. La 23 iulie 1927 s-a cununat în biserica din Crișcior cu Valeria, fiica învățătorului de acolo. În 29 iulie a fost hirotonit diacon, iar apoi, la 6 august 1927, preot de către Mitropolitul Nicolae Bălan, în capela Mitropoliei din Sibiu.

În august 1927 a fost instalat preot în comuna natală. Din 1930 este preot la parohia Arad-Șega. Începând cu 20 mai 1939 a fost numit preot paroh al IV-lea al parohiei Arad-Centru - vechea catedrală(1939-1958).

După hirotonia întru preot, în paralel, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie ale Universității din Cluj. Între 1930-1932 a urmat cursurile Facultății de Teologie din București, iar în 1939 a obținut doctoratul, cu teza: Pocăința, studiu de documentare teologică și psihologică.

În anul școlar 1937-1938 a funcționat ca profesor suplinitor la Academia Teologică din Cluj, iar din 1938 la cea din Arad, unde începând cu 1947 a fost rector până la desființarea școlii (31 decembrie 1948). A fost redactor la revistele "Biserica și Școala" și "Calea Mântuirii" din Arad. A publicat sute de articole, studii și predici.

După 1944 a intrat în vizorul autorităților represive ale noii puteri totalitare. În 1945 a fos anchetat de mai multe ori, arestat, dus în lagăr la Caracal. În 1949 este din nou arestat, anchetat, condamnat și scos din rândul profesorilor de teologie. După eliberare, a fost o vreme bibliotecar al Episcopiei arădene, apoi, la 1 iulie 1952 a fost repus în drepturi la parohia Arad-Centru. În 1958 este anchetat din nou, iar în 14 martie 1959 este condamnat la 20 de ani de muncă silnică și 8 ani de degradare civică. Detenția a făcut-o la Gherla apoi la Aiud unde moare la 18 septembrie 1961. A fost îngropat în cimitirul deținuților din Aiud.

De la el ne-au rămas lucrări importante pentru teologia și cultura românească, unele publicate după 1990. În conștiința românilor ortodocși a rămas prin activitatea, opera și viața sa, ca unul dintre puținii "clerici care au putut întruni cele două calități - de a fi teolog și cărturar în același timp".

Ioan Nadaban

A slujit în Parohia Arad-Centru din 1968 până în 1977.

Ioan Nadaban

Un devotat slujitor al altarului, dar și al învățământului teologic arădean. S-a născut la 4 martie 1909 în comuna Pilu unde a urmat școala primară. În 1928 a absolvit Liceul "Moise Nicoară" din Arad. Între 1928-1932 a urmat cursurile Facultății de Teologie din Cernăuți, apoi pe cele de la Facultatea de Teologie catolică și protestantă din Strassbourg (1934-1935).

Reîntors în țară în 1937 a fost numit spiritual la Academia Teologică din Arad. În 1938, după susținerea tezei de doctorat, a fost promovat profesor de Noul Testament și Sectologie. După reforma învățământului din 1948 se transferă la Institutul Teologic Universitar din Cluj, dar funcționează și ca director al Centrului de îndrumare misionară a clerului de la Arad (1948-1952). A fost colaborator și redactor la revistele "Biserica și Școala" și "Calea Mântuirii".

După desființarea Academiei Teologice din Cluj, în anii 1952-1953 a fost preot la Timișoara, după care revine la Arad fiind consilier cultural la Episcopia Aradului (1953-1958), apoi preot paroh la parohia Arad-Centru (1958-1978). La 1 august 1978 s-a pensiunat, iar la 14 mai 1979, în vârstă de numai 70 de ani, trece la cele veșnice.

Octavian Macovei

Preot paroh la parohia Arad-Centru între 1960-1975.

Petru Salagean

A fost preot paroh la parohia Arad-Centru între 1975-1978.

Petru Bogdan

Unul dintre cei mai distinși preoți ai vremii. S-a născut la 7 aprilie 1912 în comuna Pesac, județul Timiș. După absolvirea școlii primare din satul natal studiază al Lieul "Constantin Diaconovici-Loga" din Timișoara. Frecventează cursurile Academiei Teologice din Arad, iar în 1936 își ia licența în teologie.

Hirotonit în 1937 a fost puțin timp preot la parohia Grăniceri (1937-1938), apoi la Aradul-Nou (1938-1940). La 8 februarie 1940 a fost numit în postul de paroh al patrulea la parohia Arad-Centru. În 1952 s-a transferat la parohia Timișoara IV unde a funcționat până în 1971.

A avut înclinații spre literatură, scriind poezii, pe care le-a publicat în reviste locale. De asemena a publicat multe articole, studii, predici și recenzii.

După o bogată activitate pastoral-misionară și culturală, la numai 59 de ani, a trecut la cele veșnice la 6 iulie 1971.

Demian Tudor

A fost unul dintre cei mai buni studenți ai Academiei Teologice din Arad, care mai târziu a fost încredințat cu atribuții universitare și sacerdotale.

S-a născut la 9 aprilie 1912 la Arad. După absolvirea școlii primare în Arad-Micalaca Veche a urmat cursurile Liceului "Moise Nicoară" pe care l-a absolvit în 1930, urmând apoi cursurile Academiei Teologice din Arad, absolvindu-le în 1934.

După cununia sa cu Lucreția Popovici, episcopul Andrei Magieru l-a hirotonit preot la 1 octombrie 1939 pentru parohia Arad-Șega, în locul preotului profesor Ilarion V. Felea, transerat în acel an la parohia Arad-Centru. În toamna anului 1942, preotul Demian Tudor a fost transferat la parohia Arad-Centru (Pârneava), unde a funcționat până în 1958, îndeplinind funcția de conducător al oficiului parohial între 1952-1958.

În 1949 a fost arestat și eliberat în 1950. În 25 septembrie 1958 a fost din nou arestat și condamnat la 20 de ani de muncă silnică și 8 ani de degradare civică, împreună cu lotul celor cinci preoți arădeni arestați în aceeași perioadă. A fost eliberat la 1 august 1964, iar până în 1974 a fost preot la Pecica, după care a fost transferat la parohia Micalaca Veche, de unde s-a și pensionat în 1995.

În anul 1991 după reînființarea Facultății de Teologie din cadrul Universității "Aurel Vlaicu" din Arad, a fost numit în postul de duhovnic, unde funcționează până în 1994.

A desfășurat o bogată activitate publicistică, publicând studii, articole, recenzii, note și comentarii, mai ales în revista "Biserica și Școala", dar a fost și colaborator la "Școala vremii" (Arad), "Tribuna română" (Arad), "Duh și Adevăr" (Timișoara).

După o îndelungată boala la 14 iulie 2001 a trecut la cele veșnice. Părintele Demian Tudor a rămas în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut ca un preot conștient de chemarea preoțească, om cu deosebită cultură, fire blândă și împăciuitoare, un adevărat model pentru toți.

Petru Petrila
A slujit în parohie din 1962 până în 1985.
Gheorghe Cavasdan

Unul dintre preoții de mir arădeni care s-au remarcat în mod deosebit prin activitatea pastorală și administrativă din perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial.

S-a născut la 19 aprilie 1920 la Gepiu județul Bihor. După absolvirea școlii primare în satul natal a urmat cursurile Școlii Normale din Oradea, luându-și diploma pentru învățători în 1940. În 1944 absolvă Academia Teologică din Arad.

La 14 iulie 1944 a fost hirotonit diacon, iar la 15 iulie preot pentru parohia Arad-Ceala. Din 1945 este trimis de episcopul Andrei Magieru la parohia Arad-Micalaca Veche, în postul eliberat prin transferul preotului Traian Popovici. În 1946 se organizează concurs pentru postul de la Micalaca, dar, Consiliul eparhial nu a acceptat prezentarea la concurs și a preotului Gheorghe Căvășdan pe motiv că nu avea "indeplinit stagiul rural". În această situație din 1946 până în 1947 este angajat funcționar la Fabrica de vagoana "Astra" Arad. Abia la 1 iunie 1947 este numit preot la parohia Mișca unde funcționează până în 1949, când, prin concurs, este numit la parohia Arad-Micalaca Veche.

În parohia Micalaca Veche a desfășurat o bogată activitate pastorală și gospodărească, fiind apreciat și iubit de credincioși. A îndeplinit și diferite funcții administrative în cadrul Centrului eparhial: inspector bisericesc (1965-1967) și vicar administrativ (1967-1974).

Înepând cu 1 iulie 1974 este transferat la parohia Arad-Centru, în urma pensionării preotului Simeon Șiclovan. Aici, la fel ca în vechea parohie, depune o susținută activitate pastorală și gospodărească. S-a îngrijit în mod deosebit de cele două lăcașuri de cult ale parohiei. Datorită inițiativei sale pictorul Gheoghe Răducanu din București a ralizat cele trei icoane din mozaic de pe frontispiciul Catedralei Vechi. La ambele parohii a avut un merit deosebit pentru organizarea bibliotecilor și arhivelor. Ca preot la biserica catedrală, ani de-a rândul i-a îndrumat pe tinerii teologi proaspăt hirotoniți, pe timpul perioadei de practică liturgică.

După o activitate clericală de 46 de ani, la vârsta de 70 de ani, înepând cu 1 septembrie 1990, s-a pensionat. A adormit în Domnul în ziua de Ajun a Bobotezei (5 ianuarie) a anului 1991, după o boală necruțătoare, trupul său fiind redat pământului la cimitirul "Pomenirea" din Arad.

A rămas în amintirea celor care l-au cunoscut ca un preot blând și smerit cu inima, bun duhovnic și devotat slujitor bisericesc, cu un comportament ireproșabil în relațiile cu credincioșii.

Viorel Mihutiu

În parohie din 1930 până în 1961. Din 1958 este și Protopop al Aradului.

Teodor Babutia

A fost arhidiacon la Catedrală între anii 1949-1998.

Teodor Greucean

A slujit ca preot la Catedrală între 1979-1997.

Ioan Popa

Preot la Catedrală între 1975-2010 cu o activitate pastoral-misionară deosebit de bogată.


„Căci aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”

(Ioan 3, 16)

 

WebSite realizat de Atelier 26